Ce-i mult strica! Sau?!?!...

Un lucru care m-a pus la un moment dat pe ganduri a fost sensul profund al acestei expresii...
Ni se arunca deseori aceasta fraza inca de cand suntem copii si ne intindem la joaca prea mult sau mancam prea multa ciocolata sau bem prea mult suc.

Perceptia generala este ca excesele de orice fel nu sunt sanatoase. Nu atat fizic [pentru ca la asta se refera cel mai des] cat psihic prin dezechilibrele pe care le provoaca. Am sa sustin aceasta afirmatie cu 3 exemple simple in care probabil ca multi se pot regasi:

Exemplul 1 - Trisatul....

Cu totii am jucat la un moment dat in viata un joc pe calculator, am ajuns intr-un punct in care dificultatea sa depaseste capacitatile noastre corelate cu doza de chef de a starui in rezolvarea unui puzzle, uciderea unui monstru sau - de ce nu? - castigarea unei curse. In momentele acestea iti doresti uneori sa ai la dispozitie un instrument ajutator care sa iti usureze munca. Aplauze va rog pentru ... cheat-uri! Acel "dirty little helper" care sa ne faca viata un strop mai usoara.

Efectul? Indicii ascunse sunt relevate, arma are gloante infinite respectiv tubul de nitrous e tot timpul plin...
Cred ca in momentul asta v-ati prins incotro bat. Apare excesul, utilizarea fara limite a unui element gandit ca fiind limitat in joc; dispare farmecul jocului odata cu dezechilibrul dintre problema de rezolvat si mijloacele puse la dispozitie. Un element gandit sa fie folosit rar, sa aiba o anumita importanta in joc, cade in banalitate la fel cum farmecul unei lalele paleste cand o vezi intr-o sera din Olanda alaturi de alte mii.

Exemplul 2 - mp3...

Sa vedem, cati dintre voi mai au in casa un casetofon? Nu combina muzicala, nu boombox cu CD player... ci casetofon cu radio in cel mai fericit caz. Sau - ca sa atac problema din alt unghi - cand ati auzit ultima oara termenul de walkman?

Era o vreme in care casetele audio erau unul din cele mai comune mijloace de transport si pastrare a melodiilor, o vreme in care domneau "Side A", "Side B", 60', 90', FFWD, REW. Omul de rand avea acces oarecum limitat la cantitati mari de muzica [sau orice material audio for that matter] in primul rand datorita tehnologiei, a spatiului ocupat si timpului necesar realizarii de copii.

Suportul fizic care trebuia sa insoteasca in permanenta "softul" a disparut insa treptat. Muzica poate fi acum pastrata pe calculator, un spatiu infinit mai vast decat orice "biblioteca" de casete ori cd-uri tipica pentru perioada CD/MC.

mp3 este numele simplu ce imbraca complexitatea unor cercetari asidue in domeniul codarii/decodarii audio efectuate de unele din cele mai prestigioase institute din lume. Ce ne-a adus mp3? Usurinta manevrarii, impartasirii [sharing-ului] melodiilor preferate cu prietenii, reducerea semnificativa a spatiului necesar pentru pastrarea unei piese si implicit simplificarea enorma a problemei transportului de muzica.

Care este efectul sesizabil de catre orice Ion si Marie? Uitati-va doar la lista proprie de melodii si cititi numarul ultimei piese... daca ati incarcat toata muzica pe care o aveti pe calculator sunt sanse mari ca acest numar sa depaseasca 500 [foarte des chiar cateva mii dar sa luam un caz mai general]. Acum ganditi-va cam cate piese aveati in colectia de casete de mai demult. Cat spatiu ocupau si cam cat va lua sa gasiti si sa ascultati o piesa. Comparati asta cu "ctrl+j"-ul pe care numai astazi l-ati facut poate de cateva ori.

Aveti la dispozitie de zeci, uneori sute de ori mai multe piese acum si o puteti asculta pe oricare cu efort minim.
Intrebarea care se ridica astfel: daca poti obtine cateva sute de piese dintr-o data de la un prieten, daca in cateva minute poti intra in posesia tuturor pieselor artistului tau preferat sau al deceniului tau muzical preferat, in ce masura mai suntem capabili sa apreciem calitatea materialului ascultat cand avem la dispozitie atat de mult?

Imi amintesc ca mi-am copiat vreo 2-3 cd-uri de la o cunostiinta cu albume de gothic, hard rock si altele... dupa mai bine de 1 an mai erau formatii care inca nu le ascultasem. Si aici era vorba de mai putin de 400 de melodii.

In era in care imi pot purta fara probleme toata colectia de muzica la mine si pot asculta orice piesa doresc la orice moment, suntem cu totii condamnati sa ne fim proprii DJ profesionisti.

Exemplul cel din urma - BLOGGING...

Ajung astfel si la punctul final al problemei exceselor: prin intermediul internetului si al hosting-ului de blog-uri fiecare om isi poate pune pe tapet o parte din el insusi o frantura din personalitatea si framantarile proprii.

Ma aflu deci in fata unui ocean de franturi de oameni, un ocean de idei, de evenimente si sentimente pe care nu le voi putea cunoaste niciodata in intregime. Copacul [ca sa vezi cum zboara mintea: din ocean a ajuns copac...] acesta are infinit de multe ramuri si nu pot spera sa explorez vreodata toate cele care ar putea sa fie interesante sau chiar importante pentru mine. Sunt cu siguranta mii de posturi care ar putea sa imi ofere informatii, trairi, senzatii de valoare nemasurata pentru mine si totusi probabilitatea sa imi pierd timpul cu altele inutile in cautarea acelora este covarsitoare.

Sunt deci blogurile un exces in prezent? Strica oare numarul lor ridicat sau multimea nemasurata de posturi cu o relevanta submediocra pentru cei mai multi cititori?

E dreptul fiecaruia sa decida ce si cum citeste... intre timp noi toti... scriem!
Have a nice click!