Tuesday, February 21, 2012
Wednesday, November 3, 2010
Plasa sociala :)
Azi a venit momentul sa vad al doilea film care descrie aparitia unui "imperiu" modern, a unei companii gigant: povestea cărtii feţelor.
Si a fost aproape la fel de interesanta ca cea despre "anti-viagra" lui Gates.
Roluri putin permutate, evolutii diferite dar, in final, tot la tribunal s-a ajuns. Tot aceleasi situatii in care probleme marunte din viata unor oameni normali sunt amplificate de betia parfumului unui succes inimaginabil.
Pe scurt, trist. Umanitatea nu se dezminte si actioneaza conform tiparelor. Pana si eu. Sau mai bine, evident ca si eu. Simtind nevoia sa scriu ceva pe tema asta.
Si asta ma intristeaza: pe cat de multa diversitate, pe cat de multa variabilitate, incertitudine si neprevazut i se atribuie pe atat de previzibila si repetitiva se dezvaluie a fi.
Miliarde de oameni, traind milioane de destine, visand la mii de teluri, simtind zeci de sentimente si (re)actionand dupa un tipar.
In ce consta valoarea faptului ca atat de multi putem trai aceeasi viata?
- Evolutie? Analizarea, identificarea, izolarea si transformarea/imbunatatirea unei trasaturi? Merita? Apucam oare sa evoluam pana unde ar trebui? Suntem pe drumul cel bun? In directia corecta?
- Viata insasi e telul? Daca e asa atunci de ce ii lasam pe unii sa moara de foame? De ce nu realizam ca planeta nu poate sustine crestere continua si ca cea mai mare parte a muncii de cercetare actuala nu este orientata spre progres propriu-zis, ci spre intretinerea si raspandirea inconstientei referitoare la acest fapt.
Nu se stie. Important e sa consumam resurse de orice natura sa ne schitam cateva ganduri pe blog.
Si a fost aproape la fel de interesanta ca cea despre "anti-viagra" lui Gates.
Roluri putin permutate, evolutii diferite dar, in final, tot la tribunal s-a ajuns. Tot aceleasi situatii in care probleme marunte din viata unor oameni normali sunt amplificate de betia parfumului unui succes inimaginabil.
Pe scurt, trist. Umanitatea nu se dezminte si actioneaza conform tiparelor. Pana si eu. Sau mai bine, evident ca si eu. Simtind nevoia sa scriu ceva pe tema asta.
Si asta ma intristeaza: pe cat de multa diversitate, pe cat de multa variabilitate, incertitudine si neprevazut i se atribuie pe atat de previzibila si repetitiva se dezvaluie a fi.
Miliarde de oameni, traind milioane de destine, visand la mii de teluri, simtind zeci de sentimente si (re)actionand dupa un tipar.
In ce consta valoarea faptului ca atat de multi putem trai aceeasi viata?
- Evolutie? Analizarea, identificarea, izolarea si transformarea/imbunatatirea unei trasaturi? Merita? Apucam oare sa evoluam pana unde ar trebui? Suntem pe drumul cel bun? In directia corecta?
- Viata insasi e telul? Daca e asa atunci de ce ii lasam pe unii sa moara de foame? De ce nu realizam ca planeta nu poate sustine crestere continua si ca cea mai mare parte a muncii de cercetare actuala nu este orientata spre progres propriu-zis, ci spre intretinerea si raspandirea inconstientei referitoare la acest fapt.
Nu se stie. Important e sa consumam resurse de orice natura sa ne schitam cateva ganduri pe blog.
Thursday, September 4, 2008
La drum catre, prin si dinspre Romania
Am ajuns ieri inapoi.
Ca sa pun raul inainte si sa pot incheia cu binele, sa incep prin ce nu mi-a placut:
- pe masura ce inaintam de la vest la est spre tara noastra observam cum scade gradul de civilizatie si politete din circulatie. Daca la cehi si slovaci nu mi s-a parut nimic ciudat, la unguri au inceput sa apara primele influente balcanice cu schimbari de benzi fara semnalizare. In Romania, insa, odata intrat te frapeaza un lucru. Aici o regula este exact invers fata de restul lumii. Banda normala de circulatie este cea de langa axul drumului... nicidecum cea mai apropiata de marginea sa. Daca lucrul asta e oarecum explicabil in orase, pe arterele unde sunt permanent parcate masini pe aceasta prima banda, atunci cum ramane cu podurile, sectoarele de drum national cu 2 benzi pe sens sau chiar autostrada intunericului? Peste tot se circula lipit de axul drumului si nu se schimba banda decat dupa primirea repetata de semnale luminoase si/sau auditive. Romanul se grabeste... permanent. Si pe deasupra are senzatia ca oricum nu circula nimeni mai repede ca el deci nu e nevoie sa elibereze banda rapida.
- dupa ce am avut masina mai bine de 3 luni si am spalat-o de vreo 3-4 ori in tot acest timp, am ajuns sa o spal de 2 ori in 2 zile in tara. Motivul? Parchez masina proaspat spalata intr-o parcare amenajata dintr-un cartier de blocuri din Timisoara. Era primul loc de parcare de langa zona verde si parcarea in sine ma surprinsese calitativ. A doua zi dimineata pe la 11 dau sa plec. Primul lucru pe care il observ e ca toata zona verde a parcarii fusese sapata de muncitorii primariei. Fara sa apuc sa ma gandesc la consecinte ajung la masina si o gasesc plina de praf si pamant. Si nu asa ... murdarita accidental. Parca luasera pamant in lopata si aruncasera pe ea. Despre urmele de degete murdare de pe toate geamurile nu mai are rost sa comentez. Probabil ca ar trebui sa ma consider norocos ca nu s-au si semnat cu sapa in vopsea. Prima oprire - aceeasi spalatorie.
Oricum dupa 8-900 km prin Romania, masina arata ca si cand ar fi venit din desert. In schimb acum, dupa mai bine de 1500km prin strainatate de cand m-am intors, in afara de insectarul de pe spoiler, arata ca atunci cand a iesit de la spalatorie.
- cu toate ca multe drumuri au fost reabilitate si sunt acum in stare buna se lucreaza in prostie in tara in special la tronsoane a caror lucrari au inceput cu ani in urma. Se repara si se reface prima lucrare care n-a supravietuit nici primei veri, nici vorba de prima iarna. Si totusi in Romania se pot face si drumuri bune, care o data turnate tin ani buni. Dovada: exemplul de mai jos, drumul de la Sighisoara la Brasov. Cand oare vor inceta sa primeze profiturile imediate din reabilitarea permanenta a drumurilor noastre in fata realizarii acestora ca la carte? Nu-si da oare nimeni seama ca tot reparand la drumuri din start prost facute in final tara nu are nimic de castigat? Toti cu care am vorbit despre sectorul Sighisoara - Brasov au spus ca drumul acela a fost foarte scump la vremea lui. Bun! A fost scump! Dar cat s-a economisit prin faptul ca nu a necesitat reabilitari anuale atata timp? Nu vede nimeni ca drumurile odata facute ca la carte, desi cer costuri initiale mari, au intretinere ulterioara redusa si permit dezvoltarea pozitiva a transporturilor si implicit a economiei acelei tari. Odata cu imbunatatirea conditiilor de transport intern se genereaza cresteri in alte domenii conexe si incet incet apar alte surse de profit. Copacul asta n-o sa creasca niciodata si n-o sa dea roade daca lasam viermii sa ii roada crengile in permanenta.
Gata cu smiorcaitul!
Itinerariu rapid:
21.08.08 Karlsruhe - Leipzig = 515km
24.08.08 Leipzig - Dresda = 110km
25.08.08 Dresda - Praga - Bratislava - Budapesta - Szeged - Timisoara = 1050km
28.08.08 Timisoara - Buzias - Lugoj - Caransebes - Hateg - Deva = 210km
30.08.08 Deva - Sibiu - Sighisoara - Codlea - Brasov - Bucuresti = 495 km
31.08.08 Bucuresti - Cernavoda - Constanta = 230km
31.08.08 Constanta - ruta ocolitoare - Cernavoda - Bucuresti - Targoviste - Sinaia - Brasov - Sibiu = 622km
01.08.08 Sibiu - Deva = 110km
01.08.08 Deva - Lugoj - Timisoara = 160km
02.08.08 Timisoara - Cenad - Szeged - Budapesta - Gyor - Viena = 530km
03.08.08 Viena - Linz - München - Stuttgart - Karlsruhe = 750km
Total teoretic = 4782km
Total real = 5352km
Diferenta de 570km sunt drumuri in localitati respectiv mici abateri de la rutele calculate.
Holy f@%&! Mult a fost
Oricum a consumat minim 7.5 si maxim 9.6
Lasand de-o parte distantele am circulat pe cateva drumuri care mi-au mers la suflet:
- Sighisoara - Brasov: drum facut acum vreo 10-12 ani care arata ca si cand ar fi fost proaspat terminat, si nu e drum de campie ci de munte cu serpentine si tot ce trebuie dar in stare impecabila... dovada ca romanii stiu totusi sa faca drumuri daca isi pun mintea.
- O bucata de 50km de drum intre DN2A (Constanta-Harsova) si Cernavoda. Din DN se face la un moment dat stanga (presupun ca in dreptul localitatii Tichilesti - e o tabla cu Cernavoda) si se merge pe un drum virajat si cu urcari si coborari multe de-a lungul Dunarii; presupun ca traseul e DN2A - Tichilesti - Topalu - Capidava - Dunarea - Seimeni - Seimenii Mici - Cernavoda. Pe noapte e superb si putin infricosator la 100-110 km/h tinand cont ca drumul e bun dar complet nemarcat. Are denivelari dar pot fi ocolite daca masina sta bine pe drum [am profitat din plin de suspensiile tari] si are directie precisa.
- Targoviste - Sinaia prin Pucioasa si Fieni. O frumusete de drum de munte care te duce pana la peste 1000m altitudine. Are portiuni rapide cu curbe succesive, serpentine. Dar din pacate are si o serie de zone cu probleme.. MARI. Alunecari de teren au cauzat denivelari imense in unele zone. Exista insa marcaje si trebuie respectate cu sfintenie. Pe alocuri a trebuit sa cobor chiar la 10km/h pentru a trece. Aveam senzatia ca manevrez o masinuta de jucarie peste cutele unui cearsaf. Oricum nici aici [ca si pe ruta de la Dunare] nu sunt gropi propriu-zise.. doar denivelari rotunjite pe care o suspensie tare se muleaza bine... dur dar eficient.
- ultima super-speciala de raliu am facut-o pe dealul de la ohaba [Deva - Lugoj] drum arhicunoscut pentru mine si de regula prost calitativ. Nu s-a dezmintit nici acum. Nu am dat de cratere, numai de denivelari mici si scurte pe care suspensiile astea nu le pot inghiti, deci se transmit complet pana la pasageri. Oricum pe un drum de 92km cu sate si portiunea asta de catarare cu serpentine & co. n-am scos mai mult de o ora si 10 minute. Cred ca puteam scoate o ora 40 pana la Timisoara daca nu erau 7 semafoare de la Lugoj pana acolo. Previous best time 2:05 cu 1310 din '83.
Pe deal pe acolo palpaia led-ul de la DSC mai tot timpul ca sa nu mai vb de roata stanga fata care a scartait odata de la intrare pana la iesirea dintr-o serpentina.
- Ca o mentiune, merita adaugata autostrada austriaca ce vine de la Viena prin Linz spre München si trece destul de aproape de Alpi. Nu e nimic ultraspectaculos dar peisajul e foarte frumos si nu se compara cu nicio alta sectiune de autostrada pe care am circulat pana acum.
Pe scurt, seria 1 nu e masina de liniute ca n-are acceleratia necesara. Nu e un gran turism pentru ca are viteza maxima relativ mica [din varii motive - dar si fara sa fortez excesiv - n-am putut s-o conving peste 190km/h]. In schimb e excelenta pe drumuri virajate, drumuri de munte cu urcari si coborari repetate. Acolo suspensia sport face totul si lipsa cvasi-totala a ruliului iti permite sa incerci lucruri care nu ti le-ai putea imagina in al'de astra sau octavia.
Am plecat la drum cu aprox 7000km nemtesti linistiti si cu o masina frumoasa [si atat] si m-am intors cu peste 12000km de toate felurile cu un adevarat companion de drum. I love her for what she can do.
Ca sa pun raul inainte si sa pot incheia cu binele, sa incep prin ce nu mi-a placut:
- pe masura ce inaintam de la vest la est spre tara noastra observam cum scade gradul de civilizatie si politete din circulatie. Daca la cehi si slovaci nu mi s-a parut nimic ciudat, la unguri au inceput sa apara primele influente balcanice cu schimbari de benzi fara semnalizare. In Romania, insa, odata intrat te frapeaza un lucru. Aici o regula este exact invers fata de restul lumii. Banda normala de circulatie este cea de langa axul drumului... nicidecum cea mai apropiata de marginea sa. Daca lucrul asta e oarecum explicabil in orase, pe arterele unde sunt permanent parcate masini pe aceasta prima banda, atunci cum ramane cu podurile, sectoarele de drum national cu 2 benzi pe sens sau chiar autostrada intunericului? Peste tot se circula lipit de axul drumului si nu se schimba banda decat dupa primirea repetata de semnale luminoase si/sau auditive. Romanul se grabeste... permanent. Si pe deasupra are senzatia ca oricum nu circula nimeni mai repede ca el deci nu e nevoie sa elibereze banda rapida.
- dupa ce am avut masina mai bine de 3 luni si am spalat-o de vreo 3-4 ori in tot acest timp, am ajuns sa o spal de 2 ori in 2 zile in tara. Motivul? Parchez masina proaspat spalata intr-o parcare amenajata dintr-un cartier de blocuri din Timisoara. Era primul loc de parcare de langa zona verde si parcarea in sine ma surprinsese calitativ. A doua zi dimineata pe la 11 dau sa plec. Primul lucru pe care il observ e ca toata zona verde a parcarii fusese sapata de muncitorii primariei. Fara sa apuc sa ma gandesc la consecinte ajung la masina si o gasesc plina de praf si pamant. Si nu asa ... murdarita accidental. Parca luasera pamant in lopata si aruncasera pe ea. Despre urmele de degete murdare de pe toate geamurile nu mai are rost sa comentez. Probabil ca ar trebui sa ma consider norocos ca nu s-au si semnat cu sapa in vopsea. Prima oprire - aceeasi spalatorie.
Oricum dupa 8-900 km prin Romania, masina arata ca si cand ar fi venit din desert. In schimb acum, dupa mai bine de 1500km prin strainatate de cand m-am intors, in afara de insectarul de pe spoiler, arata ca atunci cand a iesit de la spalatorie.
- cu toate ca multe drumuri au fost reabilitate si sunt acum in stare buna se lucreaza in prostie in tara in special la tronsoane a caror lucrari au inceput cu ani in urma. Se repara si se reface prima lucrare care n-a supravietuit nici primei veri, nici vorba de prima iarna. Si totusi in Romania se pot face si drumuri bune, care o data turnate tin ani buni. Dovada: exemplul de mai jos, drumul de la Sighisoara la Brasov. Cand oare vor inceta sa primeze profiturile imediate din reabilitarea permanenta a drumurilor noastre in fata realizarii acestora ca la carte? Nu-si da oare nimeni seama ca tot reparand la drumuri din start prost facute in final tara nu are nimic de castigat? Toti cu care am vorbit despre sectorul Sighisoara - Brasov au spus ca drumul acela a fost foarte scump la vremea lui. Bun! A fost scump! Dar cat s-a economisit prin faptul ca nu a necesitat reabilitari anuale atata timp? Nu vede nimeni ca drumurile odata facute ca la carte, desi cer costuri initiale mari, au intretinere ulterioara redusa si permit dezvoltarea pozitiva a transporturilor si implicit a economiei acelei tari. Odata cu imbunatatirea conditiilor de transport intern se genereaza cresteri in alte domenii conexe si incet incet apar alte surse de profit. Copacul asta n-o sa creasca niciodata si n-o sa dea roade daca lasam viermii sa ii roada crengile in permanenta.
Gata cu smiorcaitul!
Itinerariu rapid:
21.08.08 Karlsruhe - Leipzig = 515km
24.08.08 Leipzig - Dresda = 110km
25.08.08 Dresda - Praga - Bratislava - Budapesta - Szeged - Timisoara = 1050km
28.08.08 Timisoara - Buzias - Lugoj - Caransebes - Hateg - Deva = 210km
30.08.08 Deva - Sibiu - Sighisoara - Codlea - Brasov - Bucuresti = 495 km
31.08.08 Bucuresti - Cernavoda - Constanta = 230km
31.08.08 Constanta - ruta ocolitoare - Cernavoda - Bucuresti - Targoviste - Sinaia - Brasov - Sibiu = 622km
01.08.08 Sibiu - Deva = 110km
01.08.08 Deva - Lugoj - Timisoara = 160km
02.08.08 Timisoara - Cenad - Szeged - Budapesta - Gyor - Viena = 530km
03.08.08 Viena - Linz - München - Stuttgart - Karlsruhe = 750km
Total teoretic = 4782km
Total real = 5352km
Diferenta de 570km sunt drumuri in localitati respectiv mici abateri de la rutele calculate.
Holy f@%&! Mult a fost
Oricum a consumat minim 7.5 si maxim 9.6
Lasand de-o parte distantele am circulat pe cateva drumuri care mi-au mers la suflet:
- Sighisoara - Brasov: drum facut acum vreo 10-12 ani care arata ca si cand ar fi fost proaspat terminat, si nu e drum de campie ci de munte cu serpentine si tot ce trebuie dar in stare impecabila... dovada ca romanii stiu totusi sa faca drumuri daca isi pun mintea.
- O bucata de 50km de drum intre DN2A (Constanta-Harsova) si Cernavoda. Din DN se face la un moment dat stanga (presupun ca in dreptul localitatii Tichilesti - e o tabla cu Cernavoda) si se merge pe un drum virajat si cu urcari si coborari multe de-a lungul Dunarii; presupun ca traseul e DN2A - Tichilesti - Topalu - Capidava - Dunarea - Seimeni - Seimenii Mici - Cernavoda. Pe noapte e superb si putin infricosator la 100-110 km/h tinand cont ca drumul e bun dar complet nemarcat. Are denivelari dar pot fi ocolite daca masina sta bine pe drum [am profitat din plin de suspensiile tari] si are directie precisa.
- Targoviste - Sinaia prin Pucioasa si Fieni. O frumusete de drum de munte care te duce pana la peste 1000m altitudine. Are portiuni rapide cu curbe succesive, serpentine. Dar din pacate are si o serie de zone cu probleme.. MARI. Alunecari de teren au cauzat denivelari imense in unele zone. Exista insa marcaje si trebuie respectate cu sfintenie. Pe alocuri a trebuit sa cobor chiar la 10km/h pentru a trece. Aveam senzatia ca manevrez o masinuta de jucarie peste cutele unui cearsaf. Oricum nici aici [ca si pe ruta de la Dunare] nu sunt gropi propriu-zise.. doar denivelari rotunjite pe care o suspensie tare se muleaza bine... dur dar eficient.
- ultima super-speciala de raliu am facut-o pe dealul de la ohaba [Deva - Lugoj] drum arhicunoscut pentru mine si de regula prost calitativ. Nu s-a dezmintit nici acum. Nu am dat de cratere, numai de denivelari mici si scurte pe care suspensiile astea nu le pot inghiti, deci se transmit complet pana la pasageri. Oricum pe un drum de 92km cu sate si portiunea asta de catarare cu serpentine & co. n-am scos mai mult de o ora si 10 minute. Cred ca puteam scoate o ora 40 pana la Timisoara daca nu erau 7 semafoare de la Lugoj pana acolo. Previous best time 2:05 cu 1310 din '83.
Pe deal pe acolo palpaia led-ul de la DSC mai tot timpul ca sa nu mai vb de roata stanga fata care a scartait odata de la intrare pana la iesirea dintr-o serpentina.
- Ca o mentiune, merita adaugata autostrada austriaca ce vine de la Viena prin Linz spre München si trece destul de aproape de Alpi. Nu e nimic ultraspectaculos dar peisajul e foarte frumos si nu se compara cu nicio alta sectiune de autostrada pe care am circulat pana acum.
Pe scurt, seria 1 nu e masina de liniute ca n-are acceleratia necesara. Nu e un gran turism pentru ca are viteza maxima relativ mica [din varii motive - dar si fara sa fortez excesiv - n-am putut s-o conving peste 190km/h]. In schimb e excelenta pe drumuri virajate, drumuri de munte cu urcari si coborari repetate. Acolo suspensia sport face totul si lipsa cvasi-totala a ruliului iti permite sa incerci lucruri care nu ti le-ai putea imagina in al'de astra sau octavia.
Am plecat la drum cu aprox 7000km nemtesti linistiti si cu o masina frumoasa [si atat] si m-am intors cu peste 12000km de toate felurile cu un adevarat companion de drum. I love her for what she can do.
Thursday, August 21, 2008
Masina scumpa a saracului
Cititi asta!
Ce parere aveti? Va incadrati? Eu ca proaspat posesor de Beamveu', incaltat cu Skechers, purtator de iPod si utilizator de DELL, m-am oprit putin sa reevaluez motivul pentru care am cumparat toate astea. E evident ca avandu-le, se aplica inevitabil efectele sociale descrise in articol, dar mai e totusi si problema motivului pentru care le-am cumparat.
Pai sa le luam pe rand si in ordine cronologica:
- Skechers. Am purtat pantofi sport de la cea mai frageda varsta. In ultimii ani am trecut la "streetwear", sau cum s-o numi, pentru ca imi placea aspectul. Dar niciodata nu m-a multumit confortul oferit de incaltaminte. Skechers a fost prima firma care a fost in stare sa ma satisfaca din punctul asta de vedere. De la prima proba, pana la cosul de gunoi (pe care inca nu l-a vazut nicio pereche a mea).
- iPod. inca de prin gimnaziu imi placea sa ascult muzica, multa muzica, oricand si oriunde. Am primit de la parinti un walkman Sanyo pe care atata l-am forjat pana l-am facut bucati. Am avut ulterior 2 discman-uri pe care am reusit sa le distrug. Venise vremea unui Mp3 player. Motivul pentru care am ales iPod? Pentru ca imi satisfacea cerintele legate de capacitate, le depasea chiar, si il puteam folosi si pe post de mediu de transport de date. E adevarat ca acum ma enerveaza stangacia cu care au fost concepute meniurile si lipsa unor functionalitati. Veni-va vremea urmatorului device, dar nu inainte sa il distrug irecuperabil si pe cel de acum.
- DELL. Sunt pasionat de jocurile pe calculator. Mi-au placut dintotdeauna si nu am niciun motiv sa ma ascund. Am investit nenumarate ore si sume considerabile in calculatorul personal pentru a-mi satisface aceasta placere. In momentul cand a trebuit sa cuplez insa mobilitatea cu jocurile am avut nevoie de hardware corespunzator. Am ales DELL-ul pentru ca era singurul care la momentul respectiv oferea echilibrul pretului decent pentru performanta de care aveam eu nevoie.
- Si in fine masinuta dintr-unul din posturile de mai jos. Aici problema se pune similar. E vorba de satisfacerea unei nevoi cuplata cu satisfacerea unei placeri. Daca asta s-a potrivit cel mai bine, asta am ales.
Concluzia e simpla. Cu toate ca aceste lucruri sunt - pe langa produse de calitate - simboluri pentru un oarecare nivel de buna-stare, de multe ori sunt alese pe baza valorilor care le-au adus la statutul de simbol.
Inainte sa citesc articolul acesta credeam ca oamenii isi doresc un anume lucru din aceste motive:
- doar el le poate satisface o nevoie,
- au senzatia ca doar el le poate satisface o nevoie,
- considera ca daca au ajuns undeva pe scara sociala trebuie sa detina acel lucru pentru a corespunde statutului atins.
Sunt insa si oameni care fac eforturi disproportionate pentru a cumpara anumite simboluri de bunastare fara a avea bunastarea propriu-zisa. De unde apar si lipsurile de pe celelalte planuri.
Nu am scris asta ca o pledoarie de aparare a mea fata de articol, ci pentru ca am vrut sa imi amintesc mie motivele reale pentru care am cumparat ce am cumparat. Adevarul este ca prioritatile oamenilor difera functie de situatia materiala si sociala. Ori un single nu are nevoie de la fel de mult spatiu vital ca o familie cu 3 membri, nici nu are la fel de multe cheltuieli cotidiene ca familia respectiva si are evident mai mult timp/resurse pentru sine.
Din pacate elefantul (postul) asta nu are coada (incheiere) asa ca se termina brusc. Acum.
Ce parere aveti? Va incadrati? Eu ca proaspat posesor de Beamveu', incaltat cu Skechers, purtator de iPod si utilizator de DELL, m-am oprit putin sa reevaluez motivul pentru care am cumparat toate astea. E evident ca avandu-le, se aplica inevitabil efectele sociale descrise in articol, dar mai e totusi si problema motivului pentru care le-am cumparat.
Pai sa le luam pe rand si in ordine cronologica:
- Skechers. Am purtat pantofi sport de la cea mai frageda varsta. In ultimii ani am trecut la "streetwear", sau cum s-o numi, pentru ca imi placea aspectul. Dar niciodata nu m-a multumit confortul oferit de incaltaminte. Skechers a fost prima firma care a fost in stare sa ma satisfaca din punctul asta de vedere. De la prima proba, pana la cosul de gunoi (pe care inca nu l-a vazut nicio pereche a mea).
- iPod. inca de prin gimnaziu imi placea sa ascult muzica, multa muzica, oricand si oriunde. Am primit de la parinti un walkman Sanyo pe care atata l-am forjat pana l-am facut bucati. Am avut ulterior 2 discman-uri pe care am reusit sa le distrug. Venise vremea unui Mp3 player. Motivul pentru care am ales iPod? Pentru ca imi satisfacea cerintele legate de capacitate, le depasea chiar, si il puteam folosi si pe post de mediu de transport de date. E adevarat ca acum ma enerveaza stangacia cu care au fost concepute meniurile si lipsa unor functionalitati. Veni-va vremea urmatorului device, dar nu inainte sa il distrug irecuperabil si pe cel de acum.
- DELL. Sunt pasionat de jocurile pe calculator. Mi-au placut dintotdeauna si nu am niciun motiv sa ma ascund. Am investit nenumarate ore si sume considerabile in calculatorul personal pentru a-mi satisface aceasta placere. In momentul cand a trebuit sa cuplez insa mobilitatea cu jocurile am avut nevoie de hardware corespunzator. Am ales DELL-ul pentru ca era singurul care la momentul respectiv oferea echilibrul pretului decent pentru performanta de care aveam eu nevoie.
- Si in fine masinuta dintr-unul din posturile de mai jos. Aici problema se pune similar. E vorba de satisfacerea unei nevoi cuplata cu satisfacerea unei placeri. Daca asta s-a potrivit cel mai bine, asta am ales.
Concluzia e simpla. Cu toate ca aceste lucruri sunt - pe langa produse de calitate - simboluri pentru un oarecare nivel de buna-stare, de multe ori sunt alese pe baza valorilor care le-au adus la statutul de simbol.
Inainte sa citesc articolul acesta credeam ca oamenii isi doresc un anume lucru din aceste motive:
- doar el le poate satisface o nevoie,
- au senzatia ca doar el le poate satisface o nevoie,
- considera ca daca au ajuns undeva pe scara sociala trebuie sa detina acel lucru pentru a corespunde statutului atins.
Sunt insa si oameni care fac eforturi disproportionate pentru a cumpara anumite simboluri de bunastare fara a avea bunastarea propriu-zisa. De unde apar si lipsurile de pe celelalte planuri.
Nu am scris asta ca o pledoarie de aparare a mea fata de articol, ci pentru ca am vrut sa imi amintesc mie motivele reale pentru care am cumparat ce am cumparat. Adevarul este ca prioritatile oamenilor difera functie de situatia materiala si sociala. Ori un single nu are nevoie de la fel de mult spatiu vital ca o familie cu 3 membri, nici nu are la fel de multe cheltuieli cotidiene ca familia respectiva si are evident mai mult timp/resurse pentru sine.
Din pacate elefantul (postul) asta nu are coada (incheiere) asa ca se termina brusc. Acum.
Sunday, July 27, 2008
Wednesday, July 23, 2008
Sunday, May 25, 2008
BMW Welt
Hehe, citind ultimul post de aici cred ca e necesar sa fac o lamurire: n-a mai fost nici Golf [de oricare ar fi el], nici Lancer. Ce am luat vedeti in poze ;)
1st photo session
 |
| 2008-05-21 - BMW Welt |
1st photo session
 |
| 2008-05-25 cu trotineta la Rastatt |
Subscribe to:
Posts (Atom)