Un lucru care m-a pus la un moment dat pe ganduri a fost sensul profund al acestei expresii...
Ni se arunca deseori aceasta fraza inca de cand suntem copii si ne intindem la joaca prea mult sau mancam prea multa ciocolata sau bem prea mult suc.
Perceptia generala este ca excesele de orice fel nu sunt sanatoase. Nu atat fizic [pentru ca la asta se refera cel mai des] cat psihic prin dezechilibrele pe care le provoaca. Am sa sustin aceasta afirmatie cu 3 exemple simple in care probabil ca multi se pot regasi:
Exemplul 1 - Trisatul....
Cu totii am jucat la un moment dat in viata un joc pe calculator, am ajuns intr-un punct in care dificultatea sa depaseste capacitatile noastre corelate cu doza de chef de a starui in rezolvarea unui puzzle, uciderea unui monstru sau - de ce nu? - castigarea unei curse. In momentele acestea iti doresti uneori sa ai la dispozitie un instrument ajutator care sa iti usureze munca. Aplauze va rog pentru ... cheat-uri! Acel "dirty little helper" care sa ne faca viata un strop mai usoara.
Efectul? Indicii ascunse sunt relevate, arma are gloante infinite respectiv tubul de nitrous e tot timpul plin...
Cred ca in momentul asta v-ati prins incotro bat. Apare excesul, utilizarea fara limite a unui element gandit ca fiind limitat in joc; dispare farmecul jocului odata cu dezechilibrul dintre problema de rezolvat si mijloacele puse la dispozitie. Un element gandit sa fie folosit rar, sa aiba o anumita importanta in joc, cade in banalitate la fel cum farmecul unei lalele paleste cand o vezi intr-o sera din Olanda alaturi de alte mii.
Exemplul 2 - mp3...
Sa vedem, cati dintre voi mai au in casa un casetofon? Nu combina muzicala, nu boombox cu CD player... ci casetofon cu radio in cel mai fericit caz. Sau - ca sa atac problema din alt unghi - cand ati auzit ultima oara termenul de walkman?
Era o vreme in care casetele audio erau unul din cele mai comune mijloace de transport si pastrare a melodiilor, o vreme in care domneau "Side A", "Side B", 60', 90', FFWD, REW. Omul de rand avea acces oarecum limitat la cantitati mari de muzica [sau orice material audio for that matter] in primul rand datorita tehnologiei, a spatiului ocupat si timpului necesar realizarii de copii.
Suportul fizic care trebuia sa insoteasca in permanenta "softul" a disparut insa treptat. Muzica poate fi acum pastrata pe calculator, un spatiu infinit mai vast decat orice "biblioteca" de casete ori cd-uri tipica pentru perioada CD/MC.
mp3 este numele simplu ce imbraca complexitatea unor cercetari asidue in domeniul codarii/decodarii audio efectuate de unele din cele mai prestigioase institute din lume. Ce ne-a adus mp3? Usurinta manevrarii, impartasirii [sharing-ului] melodiilor preferate cu prietenii, reducerea semnificativa a spatiului necesar pentru pastrarea unei piese si implicit simplificarea enorma a problemei transportului de muzica.
Care este efectul sesizabil de catre orice Ion si Marie? Uitati-va doar la lista proprie de melodii si cititi numarul ultimei piese... daca ati incarcat toata muzica pe care o aveti pe calculator sunt sanse mari ca acest numar sa depaseasca 500 [foarte des chiar cateva mii dar sa luam un caz mai general]. Acum ganditi-va cam cate piese aveati in colectia de casete de mai demult. Cat spatiu ocupau si cam cat va lua sa gasiti si sa ascultati o piesa. Comparati asta cu "ctrl+j"-ul pe care numai astazi l-ati facut poate de cateva ori.
Aveti la dispozitie de zeci, uneori sute de ori mai multe piese acum si o puteti asculta pe oricare cu efort minim.
Intrebarea care se ridica astfel: daca poti obtine cateva sute de piese dintr-o data de la un prieten, daca in cateva minute poti intra in posesia tuturor pieselor artistului tau preferat sau al deceniului tau muzical preferat, in ce masura mai suntem capabili sa apreciem calitatea materialului ascultat cand avem la dispozitie atat de mult?
Imi amintesc ca mi-am copiat vreo 2-3 cd-uri de la o cunostiinta cu albume de gothic, hard rock si altele... dupa mai bine de 1 an mai erau formatii care inca nu le ascultasem. Si aici era vorba de mai putin de 400 de melodii.
In era in care imi pot purta fara probleme toata colectia de muzica la mine si pot asculta orice piesa doresc la orice moment, suntem cu totii condamnati sa ne fim proprii DJ profesionisti.
Exemplul cel din urma - BLOGGING...
Ajung astfel si la punctul final al problemei exceselor: prin intermediul internetului si al hosting-ului de blog-uri fiecare om isi poate pune pe tapet o parte din el insusi o frantura din personalitatea si framantarile proprii.
Ma aflu deci in fata unui ocean de franturi de oameni, un ocean de idei, de evenimente si sentimente pe care nu le voi putea cunoaste niciodata in intregime. Copacul [ca sa vezi cum zboara mintea: din ocean a ajuns copac...] acesta are infinit de multe ramuri si nu pot spera sa explorez vreodata toate cele care ar putea sa fie interesante sau chiar importante pentru mine. Sunt cu siguranta mii de posturi care ar putea sa imi ofere informatii, trairi, senzatii de valoare nemasurata pentru mine si totusi probabilitatea sa imi pierd timpul cu altele inutile in cautarea acelora este covarsitoare.
Sunt deci blogurile un exces in prezent? Strica oare numarul lor ridicat sau multimea nemasurata de posturi cu o relevanta submediocra pentru cei mai multi cititori?
E dreptul fiecaruia sa decida ce si cum citeste... intre timp noi toti... scriem!
Have a nice click!
Monday, April 30, 2007
Sunday, April 29, 2007
Average start-up crap
Complaints & grievances [copyright George Carlin] chiar de la inceput?
Dupa ce ca mi-au trebuit cateva zile sa ma hotarasc sa creez un blog [si asta dupa luni de contemplare ocazionala a ideii] acum trebuie sa ma lovesc de zeci de optiuni si setari care trebuie facute inainte sa incepi. La fiecare yes/no cresc sansele sa ma razgandesc si sa nu mai scriu nimic.
Dar nu degeaba am ajuns aici. Nevoia de a lasa din cand in cand cateva randuri scrijelite pe o coala fie ea si virtuala e prea puternica pentru a ma impiedica "de-un ciot".
Aveam cateva idei foarte bine structurate privitor la primul meu post. Procesul in sine de creare a "jurnalului" mi-a purtat gandurile in alta parte. [sunt obisnuit sa ma las dus de val dupa cum veti observa cu siguranta din nenumaratele divagatii cu care voi presara textele ce vor urma... daca vor urma...]
Ca sa imi iau o piatra de pe inima vreau sa precizez cat mai repede posibil ca nu, nu m-am luat dupa Raul in alegerea template-ului :). Pur si simplu imi place negrul asta cel mai mult. Probabil cu timpul voi trece la fondul alb pentru ca e mai usor de citit si nu oboseste privirea atat de mult [sau va trece el, si atunci voi ramane eu la negru :P]
"Sfarsit de prefata" [inca ma lupt cu editorul] sau "Sa inceapa ghiveciul!"
Pe langa multiplele maruntisuri care dau de lucru piticilor de pe creierul meu, la inceput de drum mi-am pus problema cum sa incep fara sa cad in banal, in penibil, in cliseu ca novice in domeniul digital diary-ului. Dar pentru ca inevitabilul deja s-a produs si am cazut in butoaiele cu substantele sus-numite cred ca n-are rost sa-mi mai bat capul cu asta.
Si atunci sa intro-bag in scena si primul aspect al monologului meu, o problema probabil deja tratata de mii de diary-isti [din pacate nu suport termenul de blog/blogger asa ca il voi ocoli pe cat posibil, chiar daca asta va presupune sa creez hidosenii lngvistice ca cea dinaintea acestei paranteze] si anume motivul pentru care cineva se apuca sa scrie un jurnal regulat sau neregulat.
Si ca sa rezum totul la punctul meu de vedere [caci noua barbatilor ni se micsoreaza pe zi ce trece orizontul pana ajunge un punct... acela e punctul nostru de vedere] voi enumera ce cred eu ca sunt principalele motive pentru care se apuca cineva de scris:
1. lipsa unei vieti sociale suficient de dezvoltate corelata cu lipsa unei ocupatii consumatoare de timp.
2. spiritul de turma... "daca ala si-a tras blog, doar n-oi fi io mai prost"
3. posibilitatea prezentarii unui produs/serviciu oferit de cel care scrie jurnalul respectiv [aici e vorba de o categorie aparte - firme sau indivizi care profita de acest trend din lumea virtuala si exploateaza un spatiu gratuit de reclama]
4. persoane care printr-un astfel de jurnal impartasesc cunostiinte de specialitate, comunica cu altii care sunt in acelasi domeniu sau cu altii interesati de acesta
5. dorinta de a dovedi si in mediul virtual ca esti unic, nevoia de afirmare si, mai important, nevoia de recunoastere a meritelor proprii [poate insusi motivul cel mai important din spatele tuturor actiunilor noastre]
6. nevoia de un loc in care sa poti pastra amintiri, ganduri, senzatii... franturi de viata.
Si acum dupa ce ati parcurs aceste puncte si ati cazut de acord cu unele, le-ati dezaprobat pe altele si v-ati mai gandit la alte cateva zeci care s-ar potrivi aici, sa continuam:
Cu siguranta multi ne amagim ca nu ni se potriveste decat punctul 6. cand de fapt printre motivele noastre se regasesc si celelalte.
Personal speram sa deschid jurnalul cu ceva deosebit, ceva special, ceva unic, ceva la care nici un alt blogger [damned word!!!] nu s-a gandit pana acum. De ce ar fi insa ceva special/unic/deosebit? E doar un post creat la un moment obisnuit din zi [hehe, 2AM e obisnuit] de un om obisnuit intr-un loc obisnuit de pe pamant. Ce-a iesit ? Exact ghiveciul la care ma asteptam... o prabusire sonora de ganduri disparate suprapuse si intrepatrunse.
Data viitoare va fi mai bine... Ceea ce stiu ca am reusit prin insasi insiruirea aceasta dezlanata de idei, este sa va las o impresie despre forma [nu fondul] posturilor ce vor urma, sa va obisnuiesc cu stilul meu de a scrie, de a edita [sau de a NU edita :P] si cu greselile inerente de scriere/exprimare pe care nu voi avea prea des timp si chef sa le corectez.
Daca tot am facut elefantul sa ii pun si coada sa nu se termine brusc. Astfel va urez tuturor browsing placut in continuare si fie ca urmatorul vostru click sa va duca intr-un loc cat mai interesant.
Dupa ce ca mi-au trebuit cateva zile sa ma hotarasc sa creez un blog [si asta dupa luni de contemplare ocazionala a ideii] acum trebuie sa ma lovesc de zeci de optiuni si setari care trebuie facute inainte sa incepi. La fiecare yes/no cresc sansele sa ma razgandesc si sa nu mai scriu nimic.
Dar nu degeaba am ajuns aici. Nevoia de a lasa din cand in cand cateva randuri scrijelite pe o coala fie ea si virtuala e prea puternica pentru a ma impiedica "de-un ciot".
Aveam cateva idei foarte bine structurate privitor la primul meu post. Procesul in sine de creare a "jurnalului" mi-a purtat gandurile in alta parte. [sunt obisnuit sa ma las dus de val dupa cum veti observa cu siguranta din nenumaratele divagatii cu care voi presara textele ce vor urma... daca vor urma...]
Ca sa imi iau o piatra de pe inima vreau sa precizez cat mai repede posibil ca nu, nu m-am luat dupa Raul in alegerea template-ului :). Pur si simplu imi place negrul asta cel mai mult. Probabil cu timpul voi trece la fondul alb pentru ca e mai usor de citit si nu oboseste privirea atat de mult [sau va trece el, si atunci voi ramane eu la negru :P]
"Sfarsit de prefata" [inca ma lupt cu editorul] sau "Sa inceapa ghiveciul!"
Pe langa multiplele maruntisuri care dau de lucru piticilor de pe creierul meu, la inceput de drum mi-am pus problema cum sa incep fara sa cad in banal, in penibil, in cliseu ca novice in domeniul digital diary-ului. Dar pentru ca inevitabilul deja s-a produs si am cazut in butoaiele cu substantele sus-numite cred ca n-are rost sa-mi mai bat capul cu asta.
Si atunci sa intro-bag in scena si primul aspect al monologului meu, o problema probabil deja tratata de mii de diary-isti [din pacate nu suport termenul de blog/blogger asa ca il voi ocoli pe cat posibil, chiar daca asta va presupune sa creez hidosenii lngvistice ca cea dinaintea acestei paranteze] si anume motivul pentru care cineva se apuca sa scrie un jurnal regulat sau neregulat.
Si ca sa rezum totul la punctul meu de vedere [caci noua barbatilor ni se micsoreaza pe zi ce trece orizontul pana ajunge un punct... acela e punctul nostru de vedere] voi enumera ce cred eu ca sunt principalele motive pentru care se apuca cineva de scris:
1. lipsa unei vieti sociale suficient de dezvoltate corelata cu lipsa unei ocupatii consumatoare de timp.
2. spiritul de turma... "daca ala si-a tras blog, doar n-oi fi io mai prost"
3. posibilitatea prezentarii unui produs/serviciu oferit de cel care scrie jurnalul respectiv [aici e vorba de o categorie aparte - firme sau indivizi care profita de acest trend din lumea virtuala si exploateaza un spatiu gratuit de reclama]
4. persoane care printr-un astfel de jurnal impartasesc cunostiinte de specialitate, comunica cu altii care sunt in acelasi domeniu sau cu altii interesati de acesta
5. dorinta de a dovedi si in mediul virtual ca esti unic, nevoia de afirmare si, mai important, nevoia de recunoastere a meritelor proprii [poate insusi motivul cel mai important din spatele tuturor actiunilor noastre]
6. nevoia de un loc in care sa poti pastra amintiri, ganduri, senzatii... franturi de viata.
Si acum dupa ce ati parcurs aceste puncte si ati cazut de acord cu unele, le-ati dezaprobat pe altele si v-ati mai gandit la alte cateva zeci care s-ar potrivi aici, sa continuam:
Cu siguranta multi ne amagim ca nu ni se potriveste decat punctul 6. cand de fapt printre motivele noastre se regasesc si celelalte.
Personal speram sa deschid jurnalul cu ceva deosebit, ceva special, ceva unic, ceva la care nici un alt blogger [damned word!!!] nu s-a gandit pana acum. De ce ar fi insa ceva special/unic/deosebit? E doar un post creat la un moment obisnuit din zi [hehe, 2AM e obisnuit] de un om obisnuit intr-un loc obisnuit de pe pamant. Ce-a iesit ? Exact ghiveciul la care ma asteptam... o prabusire sonora de ganduri disparate suprapuse si intrepatrunse.
Data viitoare va fi mai bine... Ceea ce stiu ca am reusit prin insasi insiruirea aceasta dezlanata de idei, este sa va las o impresie despre forma [nu fondul] posturilor ce vor urma, sa va obisnuiesc cu stilul meu de a scrie, de a edita [sau de a NU edita :P] si cu greselile inerente de scriere/exprimare pe care nu voi avea prea des timp si chef sa le corectez.
Daca tot am facut elefantul sa ii pun si coada sa nu se termine brusc. Astfel va urez tuturor browsing placut in continuare si fie ca urmatorul vostru click sa va duca intr-un loc cat mai interesant.
Subscribe to:
Posts (Atom)